CâștigătorulAtunci când doi sau mai mulți jucători ajung la showdown cu exact aceeași mână de cinci cărți, potul se împarte în mod egal între ei. În Texas Hold’em contează cea mai bună combinație de cinci cărți pe care fiecare jucător o poate forma din cele două cărți proprii și cele cinci cărți comune. Dacă aceste cinci cărți au aceeași valoare pentru mai mulți jucători, nici culoarea cărților și nici o a șasea carte nu pot departaja mâna. În această situație apare ceea ce se numește split pot sau pot împărțit.
Înainte de împărțire trebuie verificat dacă mâinile sunt într-adevăr identice. De multe ori, doi jucători au aceeași pereche, două perechi sau trei de un fel, dar unul dintre ei câștigă datorită unui kicker mai mare. La chintă, culoare, full house sau chintă de culoare, comparația se face după regulile specifice fiecărei combinații.
Dacă egalitatea rămâne după compararea tuturor celor cinci cărți relevante, potul este împărțit între jucătorii aflați la egalitate. Dacă suma nu se poate împărți perfect în jetoane, poate rămâne un jeton indivizibil, atribuit după regula aplicată la masa sau în turneul respectiv la acel moment. În mâinile cu jucători all-in, potul principal și poturile secundare se analizează separat.
Mai întâi trebuie stabilită cea mai bună mână de cinci cărți
Cea mai importantă regulă este că în Texas Hold’em fiecare jucător este evaluat după cea mai bună combinație posibilă de cinci cărți. Cele două cărți proprii nu trebuie folosite obligatoriu. Jucătorul poate folosi ambele cărți, una singură sau niciuna dintre ele.
Să presupunem că pe masă sunt A♠ K♦ Q♣ J♥ 10♠. Toți jucătorii rămași în mână au aceeași chintă de la zece la as, indiferent ce cărți proprii țin în mână. Cărțile proprii nu pot îmbunătăți combinația formată deja integral pe masă, așa că potul se împarte.
Acest caz este cunoscut și ca playing the board. Este unul dintre cele mai simple exemple în care mai mulți jucători pot avea exact aceeași combinație finală.
Pentru a stabili corect dacă există egalitate, se verifică întotdeauna toate cele cinci cărți care formează mâna. Simplul fapt că doi jucători au aceeași pereche nu înseamnă automat că vor împărți potul.
De exemplu, pe o masă Q♠ 9♥ 6♦ 4♣ 2♠, un jucător cu A♦ Q♣ are o pereche de dame cu as kicker. Un adversar cu K♦ Q♥ are aceeași pereche de dame, dar kickerul său cel mai mare este regele. Primul jucător câștigă întregul pot.
Ca să înțelegi corect cum se împarte potul la poker, trebuie deci să separi două situații. Una este existența aceleiași categorii de mână, iar cealaltă este egalitatea perfectă dintre cele mai bune cinci cărți. Numai a doua produce un split pot.
Când kickerul decide câștigătorul și când nu mai contează
Kickerul este una dintre cărțile folosite pentru departajarea unor mâini care au aceeași combinație principală. El este important în special la carte mare, o pereche, două perechi, trei de un fel și careu.
La o pereche sunt comparate mai întâi perechile. Dacă acestea sunt identice, se compară pe rând celelalte trei cărți, de la cea mai mare la cea mai mică.
La două perechi se verifică mai întâi perechea cea mai mare, apoi perechea mai mică și, dacă egalitatea continuă, ultima carte disponibilă. La trei de un fel pot exista doi kickeri, iar la careu rămâne o singură carte pentru departajare.
Există însă combinații în care toate cele cinci cărți fac deja parte din mâna propriu-zisă. Aici nu există un kicker suplimentar care să poată fi adăugat după cele cinci cărți.
Printre acestea se numără:
- chinta
- culoarea
- full house-ul
- chinta de culoare
- chinta roială
La o chintă contează cea mai mare carte a secvenței. Dacă doi jucători au aceeași chintă de cinci cărți, potul se împarte.
La culoare se compară cea mai mare carte din culoare, apoi următoarea și tot așa până când apare o diferență. Dacă toate cele cinci valori sunt identice, jucătorii sunt la egalitate.
Nici simbolul cărților nu poate fi folosit pentru departajare. În clasamentul obișnuit al mâinilor de poker, pică, inimă roșie, caro și treflă au aceeași valoare. O culoare de pică nu câștigă automat în fața unei culori de caro doar datorită simbolului.
Această regulă elimină una dintre cele mai întâlnite confuzii ale jucătorilor aflați la început.
Cum se face efectiv împărțirea potului
După ce s-a stabilit că doi jucători au mâini perfect egale, valoarea potului care le revine este împărțită între ei.
Un pot de 1.000 de jetoane împărțit între doi câștigători înseamnă câte 500 de jetoane pentru fiecare. Dacă sunt patru jucători cu aceeași mână, fiecare primește 250.
Situația devine puțin mai interesantă atunci când potul nu poate fi împărțit exact folosind valoarea minimă a jetoanelor disponibile. În jocurile live poate rămâne un jeton în plus. Regula exactă pentru acel jeton depinde de procedurile jocului sau ale organizatorului, motiv pentru care regulile mesei trebuie verificate înainte de aplicarea unei convenții generale.
Într-un joc administrat de dealer, acesta stabilește valoarea totală a potului, formează părțile egale și distribuie jetoanele câștigătorilor. PokerStars explică aceeași procedură de bază în materialele sale dedicate dealerilor și împărțirii poturilor.
Este important și faptul că împărțirea unui pot nu trebuie confundată cu împărțirea premiilor unui turneu. Sunt două situații diferite. Split pot-ul apare într-o anumită mână, în timp ce structura premiilor unui turneu urmează propriile reguli.
Ce se întâmplă când există pot principal și side pot
Mâinile cu mai mulți jucători all-in necesită un pas suplimentar. Un jucător poate câștiga numai jetoanele pentru care a fost eligibil prin contribuția sa la pot.
Dacă un jucător intră all-in cu un stack mai mic, se formează un pot principal. Dacă ceilalți jucători continuă să parieze între ei, jetoanele suplimentare formează unul sau mai multe poturi secundare, cunoscute drept side pots. Numai jucătorii care au contribuit la un anumit side pot îl pot câștiga. De aceea, fiecare pot trebuie evaluat separat.
Un jucător poate avea cea mai bună mână dintre toți participanții și poate câștiga potul principal, dar să nu primească nimic dintr-un side pot la care nu a contribuit. La rândul lor, doi jucători pot împărți potul principal și unul dintre ei poate câștiga singur un pot secundar.
Ordinea corectă este simplă:
- se stabilește cine este eligibil pentru fiecare pot
- se compară mâinile jucătorilor eligibili
- se stabilește câștigătorul sau egalitatea
- fiecare pot este distribuit separat
Această metodă evită confuzia chiar și atunci când există mai mulți jucători all-in și mai multe poturi secundare.
Regula de bază rămâne aceeași în fiecare situație. Comparăm cele mai bune cinci cărți, folosim kickerul acolo unde face parte din mâna finală și împărțim potul numai dacă jucătorii eligibili au combinații perfect egale.
Odată înțeleasă această logică, majoritatea situațiilor de egalitate devin ușor de rezolvat.
Add comment